AVVOCATO EMANUELE CROZZA
AVOCAT PENALIST Drept penal
FALIMENT FRAUDULOS PRIN DETURNARE (DISTRACȚIE PATRIMONIALĂ)
Cass. pen., Secția V, Hotărârea (ședința din 25/09/2025) 06/11/2025, nr. 36278
În ceea ce privește natura infracțiunii de faliment fraudulos prin deturnare, jurisprudența de casație (Secția 5, nr. 17819 din 24/03/2017, Palitta, Rv. 269562; Secția 5, nr. 38396 din 23/06/2017, Sgaramella, Rv. 270763) a afirmat în mod clar că „infracțiunea de faliment fraudulos patrimonial pre-falimentar este o infracțiune de pericol concret, în care actul de diminuare patrimonială trebuie să fie apt să expună la pericol valoarea patrimoniului societății în raport cu masa creditorilor și trebuie să își mențină această aptitudine până în momentul imediat anterior deschiderii procedurii falimentului”. În acest sens, „constatarea elementului obiectiv al periculozității concrete a faptei de deturnare și a intenției generale (dolul generic) trebuie să valorifice identificarea unor „indice de fraudă”, identificabile, de exemplu, în analiza conduitei în raport cu situația patrimonială și financiară a societății, contextul în care întreprinderea a operat, eventuale interese ale administratorului în alte societăți implicate, precum și lipsa totală de legătură între actul generator al dezechilibrului dintre active și pasive și criteriile rezonabile de gestiune antreprenorială — criterii necesare pentru a contura, pe de o parte, o prognoză postumă privind pericolul concret de afectare a integrității patrimoniului societății, în scopul garantării creditorilor și, pe de altă parte, pentru a accerta existența, în sarcina agentului, a conștiinței și voinței de a realiza o conduită în mod concret periculoasă”.
În esență, s-a dorit sublinierea necesității ca interpretul, în fața unui act efectuat cu un interval temporal semnificativ față de finalul vieții societății și care, angajând patrimoniul acesteia, îi reduce consistența, să aplice „criterii ex ante” pentru a evalua aptitudinea concretă a actului de a prejudicia garanția creditorilor — bunul juridic protejat în infracțiunea de faliment fraudulos patrimonial pre-falimentar — și pentru a aprecia relevanța psihologică a acestei componente de ofensivitate în persoana agentului. Aceste criterii trebuie să rezulte din analiza caracteristicilor generale ale actului și ale situației financiare a societății, astfel încât să justifice aptitudinea efectivă a actului de a genera un dezechilibru financiar potențial permanent și să ofere o bază plauzibilă pentru existența în conștiința administratorului a voinței de a expune interesele creditorilor la un asemenea pericol.
Aceasta nu exclude, totuși, faptul că „infracțiunea poate fi constituită și prin comportamente anterioare fazei finale a vieții societății (…) care prezintă caracteristici obiective (cum ar fi operațiuni fictive, distrugere sau risipire patrimonială) care, de regulă, nu necesită verificări suplimentare pentru a demonstra expunerea patrimoniului la pericol și care se dovedesc și rămân (…) compatibile cu evenimentul juridic (expunerea la pericol a intereselor masei creditorilor) imputat agentului” (Secția 5, nr. 17819/2017, Palitta, motivare, p. 12).
Prin urmare, conform interpretării oferite de hotărârile citate — devenită consolidată în jurisprudența italiană — infracțiunea de faliment fraudulos patrimonial pre-falimentar nu sancționează orice act care reduce patrimoniul societății, ci doar acele acte care sunt, în mod concret, apte să producă acest efect, „cu excluderea acelor operațiuni minime sau nesemnificative și, în special atunci când sunt izolate sau efectuate într-o perioadă în care societatea era solvabilă, care nu sunt capabile să altereze funcția de garanție a patrimoniului”. Totuși, aceasta nu exclude că „există cazuri în care situația concretă oferă, în termeni de evidență imediată (în afara oricărei logici prezumtive), dovada caracterului fraudulos al faptei de faliment patrimonial și, deci, nu doar a elementului material, ci și a intenției infracționale, având în vedere diverși factori, cum ar fi integrarea faptei într-o succesiune de conduite de spoliare a societății sau realizarea acesteia într-o fază de declin financiar deja evident” (Secția 5, nr. 38396/2017, Sgaramella, motivare, p. 10).
Astfel, deși nu este corect să se afirme că „concretul pericol rezultat din diminuarea nejustificată a patrimoniului trebuie apreciat exclusiv din perspectiva viitoarei insolvențe previzibile a societății”, deoarece specificitatea potențialului prejudiciu pentru masa creditorilor nu impune ca operațiunea prejudiciabilă să fie legată de o stare de criză deja în curs, rămâne un principiu ferm acela că prezența unor caracteristici intrinseci de „fraudă” în actul de deturnare patrimonială este suficientă pentru a-l califica drept „act de deturnare” relevant penal după declararea falimentului.
În această direcție se înscriu și criteriile stabilite de Secțiile Unite: pentru existența infracțiunii de faliment fraudulos patrimonial nu este necesară existența unui raport de cauzalitate între actul de deturnare și falimentul ulterior; este suficient ca agentul să fi provocat diminuarea patrimoniului afectând resursele societății unor scopuri străine activității sale, astfel încât, odată declarat falimentul, actele de deturnare devin relevante indiferent de momentul comiterii lor, chiar dacă acestea au avut loc într-o perioadă în care societatea era încă solvabilă (Secțiile Unite, nr. 22474/31.03.2016, Passarelli, Rv. 266804). Elementul subiectiv este constituit din intenția generală (dolul generic), pentru existența căreia nu este necesară conștientizarea stării de insolvență și nici intenția de a prejudicia creditorii, fiind suficientă voința conștientă de a destina patrimoniul societății unor scopuri diferite de cele de garantare a obligațiilor asumate (Secțiile Unite Passarelli, Rv. 266805).
În concluzie, atunci când actul de diminuare patrimonială este realizat în cadrul unui proiect infracțional — cum s-a întâmplat în speță, având în vedere crearea de „fonduri negre” destinate să fie sustrase garanției creditorilor — devine irelevant să ne întrebăm asupra intervalului temporal față de deschiderea procedurii falimentare, asupra condițiilor financiare ale societății sau asupra existenței unor „planuri de dezvoltare” la momentul drenajului resurselor.
Evidența în sine a conduitei de deturnare, mascată prin facturare fictivă, reprezintă un indiciu clar al conștientizării, de către autor, a caracterului periculos al actului, fiind bine cunoscut faptul că dovada elementului subiectiv poate fi dedusă din circumstanțele concrete și modalitățile de executare ale faptei, printr-un raționament logic-deductiv care permite identificarea sferei intelective și volitive a agentului (a se vedea, pentru infracțiunea de înșelăciune, dar în baza unor principii generale, Secția 5, nr. 30726 din 09/09/2020, Rv. 279908).
Referințele și contribuțiile profesionale ale Avocatului Emanuele Crozza pot fi consultate și pe platforma IUSTLAB.
Iată linkul direct către profilul său profesional: Profilul lui Emanuele Crozza – Avocat Penalist pe IUSTLAB.
Le referenze e i contributi Professionali dell’Avvocato Crozza sono consultabili anche sul sito IUSTLAB Ecco il link diretto al profilo referenze dell’Avvocato Emanuele Crozza su IUSTLAB: Profilo di Emanuele Crozza – Avvocato Penalista su IUSTLAB
